Hoțul Din Ecbatana. Legendele Lumii Antice, #6

Ecbatana, bijuteria de aur a Imperiului Par?ilor, dormea sub lumina blânda a lunii. Zidurile ei impunatoare, poleite odinioara cu metale pre?ioase, pareau sa pazeasca secrete vechi de secole.În pie?ele luminate de tor?e, negustorii î?i strângeau marfa, iar câ?iva solda?i patrulau pe aleile de piatra. Doar umbrele mi?catoare ale nop?ii ?tiau ca, în acea seara, destinul ora?ului avea sa fie atins de mâna unui ho?.În vârful unui acoperi?, cu privirea a?intita spre palatul regal, un barbat tânar î?i regla respira?ia.
Arsames nu era un ho? oarecare. Era o umbra, un mit ?optit printre strazile întunecate, un nume rostit doar cu teama sau admira?ie. Crescuse în cartierele sarace ale ora?ului, printre negustori în?elatori ?i camatari fara scrupule.Înva?ase sa fure mai întâi de foame, apoi din necesitate, iar în cele din urma pentru propria placere. Dar acea noapte nu era ca oricare alta.În acea noapte, Arsames se aventura în inima pericolului, palatul regelui Antioh.
Palatul Ecbatanei era o minune a arhitecturii. Zidurile sale albe straluceau sub lumina stelelor, iar gradinile lui, pline de flori exotice, se întindeau ca un ocean de culori ?i arome.Înauntru, salile decorate cu mozaicuri ?i statui de aur pastrau comorile regatului, dar Arsames nu venise pentru aur sau pietre pre?ioase. Venise pentru ceva mai pre?ios:un colier legendar, purtat de nimeni alta decât Callidora, fiica regelui.
Nimeni nu o vazuse vreodata de aproape pe prin?esa, dar zvonurile o descriau ca pe o fiin?a de o frumuse?e rara, cu parul lung ca matasea neagra ?i ochii verzi ca smaraldele ascunse în mun?ii îndeparta?i ai imperiului. Se spunea ca avea un spirit liber, ca refuza regulile stricte impuse de tatal sau ?i ca deseori se ratacea prin gradinile palatului, visând la o via?a dincolo de zidurile aurite ale închisorii sale regale.
Arsames coborî cu agilitate de pe acoperi?, strecurându-se printr-o fereastra deschisa.?tia ca nu avea mult timp. Cu pa?i u?ori, se îndrepta spre dormitorul prin?esei, unde, pe o masa din filde?, stralucea colierul pe care îl cauta.Îl ridica cu grija, sim?ind raceala metalului între degete. Dar înainte sa faca un pas înapoi, o voce blânda, dar ferma, se auzi în spatele sau.